Univers Cultural – Prima pagină
Muzeul Naţional Cotroceni lansează în mediul online expoziția “O lume la răscruce sau libertatea ca responsabilitate. Regina Maria a României pe frontul Marelui Război”.
Artă Sănătate Spiritualitate

Muzeul Naţional Cotroceni lansează în mediul online expoziția “O lume la răscruce sau libertatea ca responsabilitate. Regina Maria a României pe frontul Marelui Război”.

Muzeul Naţional Cotroceni, situat în Palatul Cotroceni, monument istoric de importanţă naţională, marchează Ziua Internaţională a Monumentelor şi Siturilor Istorice, sărbătorită prin decizia UNESCO în fiecare an pe 18 aprilie,  prin lansarea în mediul online a expoziției “O lume la răscruce sau libertatea ca responsabilitate. Regina Maria a României pe frontul Marelui Război”. Expoziția poate fi vizionată pe pagina web a Muzeului Național Cotroceni http://www.muzeulcotroceni.ro/viziteaza/shared.html.

O lume la răscruce sau libertatea ca responsabilitate. Regina Maria a României pe frontul Marelui Război

#MNC #SharedCultures #SharedHeritage #SharedResponsability #ICOMOS Muzeul Național Cotroceni marchează Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor Istorice, 18 aprilie, prin lansarea în online a expoziției:O lume la răscruce sau libertatea ca responsabilitate. Regina Maria a României pe frontul Marelui Război Campania militară a anului 1916 s-a încheiat dezastruos pentru armata română, Bucureştiul fiind ocupat de către armata germană la 23 noiembrie/6 decembrie 1916. Majoritatea populaţiei civile, Guvernul, Parlamentul şi Casa Regală s-au retras în Moldova, la Iaşi. Înainte de părăsirea Bucureştiului, în familia regală a avut loc o mare tragedie, moartea ultimului copil, micul prinţ Mircea, care contactase virusul febrei tifoide. Mircea s-a stins din viaţă în ziua de 2 noiembrie 1916, la Buftea, fiind înmormântat în biserica de la Cotroceni, iar moartea sa a produs suveranilor o durere incomensurabilă. După retragerea la Iaşi, Regina Maria a trebuit să locuiască timp de două săptămâni în trenul regal, la 23 de kilometri de Iaşi, până când i s-a găsit o locuinţă pe măsura rangului său, şi anume casa lui Dumitrache Cantacuzino-Paşcanu (astăzi, Palatul Copiilor din Iași). Partea cea mai dureroasă a tragediei din 1916 din Iaşi şi din toată Moldova a fost izbucnirea epidemiei de tifos exantematic, care a decimat populaţia şi armata, provocând moartea a 300.000 de oameni, dintre care 80.000 de militari. Regina Maria afirma: „Una dintre priveliştile cele mai îngrozitoare pe care le-am văzut vreodată este triajul din gări. Erau un fel de barăci de adăpost în care răniţii stăteau până erau repartizaţi la un spital. Dante n-a născocit niciodată un iad mai înfiorător…” În iarna 1916-1917, în pofida condiţiilor îngrozitoare, armata română s-a reorganizat, aliaţii asigurându-i sprijin material, un rol important revenindu-i Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. Generalul Berthelot, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri militari ai Franţei în prima parte a războiului, a fost trimis în România, în toamna anului 1916, în fruntea unei misiuni militare, în calitate de şef al Comandamentului aliat al Dunării. În vara anului 1917, ofensiva trupelor germane conduse de generalul August von Mackensen pe frontul român a fost oprită de armata română, prin victoriile extraordinare de la Mărăşti (11/24 iulie-19 iulie/1 august), când au fost eliberate peste 30 de localităţi, Mărăşeşti (24 iulie/6 august-6/19 august). 14 zile de lupte grele duse de Armata I-a română şi Oituz (26 iulie/8 august-9/22 august), unde armata română a reuşit împiedicarea trupele germano-austro-ungare să pătrundă pe Valea Trotuşului.Activitatea sanitară și de asistență socială a Reginei Maria În tot acest context al războiului, Regina Maria a desfășurat o amplă activitate organizatorică și de ajutorare a răniților pe front. A făcut ordine în triajul din gara Iaşului, unde erau un fel de barăci de adăpost, şi unde se aduceau răniţii până când li se făcea loc în câte un spital. Spitalul de triaj din gara Iaşului avea ca scop acordarea unei îngrijiri sumare bolnavilor şi răniţilor, până în momentul transferării lor în spitalele din Iaşi. Ajutată şi de colonelul Ernest Baliff, de dr. Mamulea precum şi de unele dintre doamnele de onoare, regina Maria a organizat transporturi regulate cu provizii, fapt care a ameliorat situaţia dezastruoasă ce exista în spitalele din Iaşi şi împrejurimi. În primăvara anului 1917, cu ocazia zilei de Paşti, regina Maria a vizitat o serie de sate din jurul Iaşului, precum Voineşti şi Horneşti, unde doctorii se luptau cu tifosul exantematic, în condiţiile în care majoritatea ofiţerilor şi soldaţilor din regimentele staţionate acolo erau răpuşi de această boală. Cu prilejul acestor vizite prin spitalele de bolnavi de tifos, doctorii au încercat să o convingă să poarte mănuşi de cauciuc pentru a putea fi protejată, însă regina a refuzat afirmând: "cum aş putea să le cer să sărute cauciuc din India?". Pe toată perioada războiului, Regina Maria a patronat trei mari spitale de campanie: spitalele de mare chirurgie Căiuţi şi Coţofeneşti (jud. Bacău) şi spitalul pentru cei răniţi uşor şi convalescenţi de la Ghidigeni (jud. Galaţi). Doamnele de onoare ale reginei conduceau aceste spitale, cum era Colette Plagino care conducea spitalul din Căiuţi şi unde a rămas pe toată perioada războiului. Pentru toate eforturile depuse, regina a decorat-o cu ordinul "Crucea Regina Maria", clasa I-a, decoraţie pe care Regele Ferdinand a instituit-o în februarie 1917. Alături de Regina Maria s-au aflat şi copiii regali: principesele Elisabeta şi Marioara (Mignon), principele Nicolae care era cercetaş, şi principesa Ileana, în vârstă de 7 ani. Spitalul din Coţofăneşti era unul dintre cele mai mari (1000 paturi), echipat ca instituţie chirurgicală destinată intervenţiilor complicate şi grave. Clădirile şi căile de acces fuseseră construite de militarii din subordinea generalului Arthur Văitoianu. Medicul şef al spitalului era doctorul francez Le Lorier, care conducea o echipă de medici francezi, membri ai misiunii militare conduse de generalul Berthelot, iar directoarele spitalului erau Silvia Văitoianu – soţia generalului şi Cella Delavrancea, prietena reginei. Alături de organizarea de spitale, regina Maria s-a ocupat de organizarea Crucii Roşii – a cărei preşedintă în teritoriul liber era Maria Moruzzi, de achiziţionarea de ambulanţe, proiect iniţiat încă din august 1916, când a convocat la Cotroceni un comitet care urma să găsească mijloacele de a aduce aceste ambulanţe. Maşinile au sosit în România din Franţa şi Marea Britanie şi erau mici camionete acoperite cu o prelată impermeabilă şi care puteau transporta cel mult patru răniţi. Ambulanţele se aflau sub directa supraveghere a lui George Plagino – soţul doamnei sale de onoare Colette Plagino – numit director. La Iași, Regina Maria a convocat şi o întâlnire pentru a pune bazele unui comitet de asistență a refugiaților. Președinta acestui comitet era prințesa Olga Sturdza, și vicepreședintă – Maria Balș. Din comitet mai făceau parte mitropolitul Pimen al Moldovei, membri ai Guvernului, bancheri și oameni de afaceri. Comitetul urmărea organizarea unei rețele de cantine și aziluri în toată Moldova, cu bani primiți din partea Guvernului și din subscripții. Trenurile sanitare au fost organizate în 1913, cu prilejul participării României la cel de-al doilea război balcanic și în momentul mobilizării armata română dispunea de 20 de trenuri permanente și 12 improvizate. Trenurile sanitare erau conduse, la început, numai de medici militari și sanitari bărbați. La propunerea reginei Maria, și cu acordul regelui Ferdinand, și femeile au primit conducerea acestor trenuri sanitare, doamne apropiate reginei și care au demonstrat mult curaj și eroism. Regina s-a ocupat şi de organizarea cantinelor "Mircea" pentru copiii din familiile sărace, cum a fost de exemplu din satul Popricani, unde copiii erau adunaţi și hrăniţi de trei ori pe zi, îngrijiţi şi curaţi. De aceste cantine se ocupa prinţul Barbu Ştirbei şi erau extinse în toată Moldova. Regina Maria patrona și Societatea Ocrotirea Orfanilor de Război, organizată din inițiativa prințesei Olga Sturdza, care a donat, în acest scop, conacul său de la Miroslava și un teren. Neobosita activitate de infirmieră a Reginei Maria i-a impresionat pe francezi, care i-au oferit în toamna anului 1917 – prin intermediul ministrului Franţei în România, contele de Saint Aulaire – "La Medaille des Epidemies" (Medalia Epidemiilor), bătută în aur, special pentru regina Maria, cu numele ei gravat pe verso. Şi după semnarea armistiţiului dintre România şi Puterile Centrale, în noiembrie 1917, Regina Maria a continuat să-şi desfăşoare activitatea de ajutorare, şi astfel, în ziua de 7/20 decembrie 1917, a prezidat o întrunire cu toţi miniştrii Aliaţilor şi câţiva români, în vederea întocmirii unei mari organizări de ajutoare pentru populaţia din spatele frontului. Au fost prezenţi şi generalii Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu şi Arthur Văitoianu, care au apreciat ideea reginei de a organiza un adăpost de noapte pentru soldaţii care treceau prin oraşul Iaşi şi nu aveau unde să fie găzduiţi. De asemenea, regina continua să inspecteze spitalele din Iaşi şi împrejurimi, orfelinatele militare – cum era acela de la Bârlad – aducând cu ea speranţă şi bucurie. De această dată, activitatea sa neobosită a determinat, din nou, Franţa, să o aleagă pe regina Maria membră corespondentă a Academiei Franceze de Arte Frumoase. La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, suveranii României au sosit la București, Regina Maria notând în memoriile sale următoarele: „Nando se întoarce ca dezrobitorul care a înfăptuit unirea poporului său. Jertfa de sine pe care a făcut-o a fost răsplătită. Numele lui e binecuvântat de toți, mari și mici. Minunate cu adevarat sunt căile Domnului, mari și înfricoșătoare“.

Publicată de Muzeul Naţional Cotroceni pe Marţi, 14 aprilie 2020

în perioada 16 aprilie – 15 mai, pe pagina de facebook a Muzeului Național Cotroceni, dar și într-o selecție pe cea a ICOMOS www.icomos.org/en/home-wh.

Evenimentul este gândit ca o poveste în 30 de fotografii de patrimoniu, cu scopul de a prezenta publicului modul în care regina Maria a României a ales să-şi sprijine poporul în anii grei ai Marelui Război, înţelegând că libertatea şi idealurile naţionale nu pot fi câştigate decât printr-o atitudine responsabilă şi de sprijinire cu toate forţele a efortului întregii naţiuni.

Acum mai mult ca niciodată, tema propusă în 2020 de ICOMOS pentru a marca această zi, “Valori comune, patrimoniu comun, responsabilitate împărtășită” (Shared Cultures, Shared Heritage, Shared Responsability), reprezintă o expresie a unității globale în fața crizei sanitare mondiale. Muzeul Național Cotroceni a ales să dea curs acestei propuneri deoarece am dorit, pentru toți cei care ne vizitează în mediul online, să extindem noțiunea de responsabilitate socială prin prezentarea unor modele istorice. Cultura unește, iar libertatea de a acţiona cu responsabilitate este un astfel de model de urmat, peste generații. Prezentarea acestei expoziții ne responsabilizează, într-un efort comun de sprijin la nivel internațional ”, a declarat directorul general al Muzeului Național Cotroceni, Liviu Jicman. 

În fiecare an, cu ocazia Zilei Internaționale a Monumentelor și Siturilor arheologice -, Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri arheologice (International Council on Monuments and Sites – ICOMOS) propune o temă de promovare a patrimoniului cultural pentru evenimentele și activitățile care sunt organizate de membrii săi și parteneri. Pentru anul acesta, tema aleasă a fost Shared Cultures, Shared Heritage, Shared Responsability. Ziua Internaţională a Monumentelor şi a Siturilor reprezintă totodată o oportunitate de a atrage atenţia asupra diversităţii patrimoniului universal, a relevanţei acestuia, dar şi asupra vulnerabilităţii sale. ICOMOS reunește peste 9500 membri, din 151 țări, conform datelor înregistrate pe site-ul propriu., se arată în comunicatul trimis către Univers Cultural. 

www.muzeulcotroceni.ro

www.facebook.com/muzeulcotroceni

Articole similare publicate de autor

Ana-Maria Bocai : Te exilasem, Doamne!

Ana-Maria Bocai

Victor Ravini : Un eseu de Petre Țuțea publicat întâi în Suedia

Ana-Maria Bocai

Flamenco Dancer by Vladimir Kush

Ana-Maria Bocai

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.