Între oamenii mari care au venit să mă asculte la New York, a fost și George Enescu. Mi-a mulțumit frumos, iar eu i-am sărutat sfioasă mâna, așa cum i-o sărutasem lui Nicolae Iorga la Văleni. I-aș fi sărutat-o și lui Constantin Brâncuși, oltean de-al meu, sculptor vestit în toată lumea. Numai că el mi-a luat-o înainte, sărutând-o dansul pe a mea. Venise, chiar în ajunul întoarcerii mele în țară, să mă mai audă o dată. În timp ce-i cântam “Lung e drumul Gorjului”, Brâncuși s-a ascuns cu fața la perete, să nu-i văd lacrimile ce-l podidiseră.
Fotografiile în care apar obiectele personale ale Mariei Tănase îmi aparțin și sunt realizate la Expoziția temporară găzduită de Muzeul Olteniei – Secția de Etnografie ( Casa Băniei), în anul 2015.
Sursa fotografiei Mariei Tănase https://ro.wikipedia.org/
