Univers Cultural – Prima pagină
Alexandru Kirițescu
Istorii și tradiții Literatură

Cristian Sandache : UN SCRIITOR DAT UITĂRII – ALEXANDRU KIRIŢESCU

Conferențiar universitar doctor Cristian Sandache
Conferențiar universitar doctor Cristian Sandache

ALEXANDRU KIRIŢESCU (28 martie 1888, Piteşti-9 aprilie 1961, Bucureşti) era fiul unui funcţionar CFR. După studii liceale absolvite în oraşul natal, va absolvi la Bucureşti Dreptul şi Literele. Inspector al Teatrului Naţional din Bucureşti, a intrat în istoria literaturii în principal ca dramaturg, după ce iniţial a fost un foarte apreciat comentator al fenomenului teatral. În perioada 1923-1925 a deţinut o rubrică satirică în ziarul bucureştean „Adevărul”, intitulată sugestiv “Balta cu broaşte”, foarte apreciată de cititori. Kiriţescu se dovedea un excelent pictor de moravuri, subiectele alese aparţinând mai ales, protipendadei bucureştene. A cultivat o vreme şi pamfletul, textele fiindu-i găzduite în publicaţii democratice de stânga. O experienţă nouă o va reprezenta în plan social-personal, funcţia de consilier de presă, pe care a exercitat-o scurtă vreme, la Roma. Tovarăş de drum al comuniştilor după 1945, va primi funcţii minore în administraţia cultural, după care, va fi treptat împins în fundul scenei publice, fără a suferi însă, experienţele concentraţionare ale atâtor intelectuali interbelici prestigioşi. Cea mai reuşită piesă de teatru a sa ( intitulată iniţial “Cuibul cu viespi”), va fi botezată ulterior “Gaiţele” (1932) şi alcătuieşte alături de alte două piese, ceea ce Kiriţescu a numit “Trilogia burgheză”. Era un moralist sever, dar profund, foarte bun cunoscător al tehnicilor dramatice, pictor de caractere inteligent şi caustic. Surorile Aneta, Zoe şi Lena (protagonistele din “Gaiţele”), sunt exemple de răutate congenitală, cu reacţii care ating pe alocuri grotescul. I s-a reproşat dramaturgului că îşi urăşte personajele, care în fapt ar fi simbolizat însăşi societatea românească şi astfel au existat situaţii, în care o parte a publicului a părăsit ostentativ unele reprezentaţii, taxându-l pe Kiriţescu drept un snob, sau un inadaptat social, ori un antiromân nemărturisit, dar sesizabil. Interesante sub aspectul atmosferei şi tematicii ( dar fără prea mare impact la publicul larg) au fost şi piesele sale din ciclul intitulat “Trilogia Renaşterii” (Borgia, Nunta din Perugia, Michelangelo), compoziţii care probează rafinament intelectual şi o solidă cultură teatrală universală. În 1944 a fost reprezentată o altă piesă a sa, intitulată- “Dictatorul”- pamflet de slab nivel artistic, împotriva fostului mareşal Ion Antonescu. În ultimii ani ai vieţii a scris scenarii pentru teatrele de revistă şi unele piese pentru teatrele de amatori, de o calitate predominant scăzută.

sursa informații: Cristian Sandache -pagină personală

https://www.facebook.com/profile.php?id=100010386792935&epa=SEARCH_BOX

Articole similare publicate de autor

Ana-Maria Bocai : Eternitatea clipei mele

Ana-Maria Bocai

Ciprian Porumbescu : Din an în an

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai : Am să îţi aduc și flori cândva

Ana-Maria Bocai

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.