Univers Cultural – Prima pagină
Andrei Șaguna
Istorii și tradiții

Cristian Sandache : UN MARE LIDER AL ROMÂNILOR ARDELENI

Conferențiar universitar doctor Cristian Sandache

UN MARE LIDER AL ROMÂNILOR ARDELENI

Din rândurile preoțimii ardelene s-au individualizat o sumă de personalități, cu contribuții excepționale în ceea ce privește conservarea identității românilor din Transilvania, un nume de referință în acest sens fiind acela al mitropolitului ANDREI ȘAGUNA (1809-1873)- umanist a cărui activitate nu poate fi circumscrisă exclusiv unei unice nișe. Șaguna a creat un adevărat model de acțiune, al dialogului permanent cu factorii puterii de stat, fără ca prin aceasta să înțelegem însă, o abandonare a intereselor comunității românești pe care a reprezentat-o.
“A lucra pentru neam”- una dintre formulele dragi ale lui Șaguna, a cunoscut transpuneri concrete, într-un peisaj politic complicat și totodată complex, în cadrul căruia, românii ardeleni doreau să-și mențină identitatea etno-culturală specifică.
Modelul șagunian (mai precis- valoarea practică a acestui model) constă într-un anumit activism creator, pe care biserica ortodoxă română nu îl mai cunoscuse până atunci. La rândul său, clerul românesc (indiferent de rit) va prelua în forme specifice, acest model , încât se poate spune că (indirect) Andrei Șaguna a inițiat un fel de școală clericală simbolică, axată pe principiile unui misionarism de nuanță organică, națională, realist și foarte util conservării valorilor specifice românilor din Transilvania.
El considera că biserica a fost în primul rând- cauza supraviețuirii românilor ca naționalitate distinctă și că destinul uneia era legat intrinsec de destinul celeilalte, “ca sufletul în corp”.
Ca istoric el a putut cita numeroase exemple care arătau că etnicii români suferiseră discriminări în trecut, datorate ortodoxiei lor și considera că declinul bisericii lor a început din momentul negării drepturilor politice ale națiunii române. Era convins că ritualul și practicile specifice confesiunii ortodoxe reprezentau o expresie a însuși sufletului colectiv românesc, element care ar fi avut o certă influență asupra vitalității românismului ardelean.
Credea că autoritatea civilă era obligată să respecte dreptul bisericii de a-și coordona activitatea în conformitate cu legea canonică și vedea în menținerea autonomiei bisericii o formulă care ar fi ajutat comunitatea românilor ardeleni în a-și menține identitatea istorică.
Pe de altă parte, Șaguna nu a dorit niciodată să-i excludă pe intelectualii laici de la administrarea activităților bisericii, fiind de părere că însăși eficiența acesteia ar fi depins de maniera de conlucrare între factorul laic și cel clerical în derularea manifestărilor acesteia.
Grație eforturilor și prestigiului dobândit treptat de către Andrei Șaguna, împăratul Franz Joseph va sancționa Statutul Organic- adevărată constituție a românilor ortodocși ardeleni, în ziua de 28 mai 1869.Mitropolia ortodoxă din Ardeal era autonomă , iar Statutul Organic (document de mare complexitate) ilustra acest aspect, dar mai mult decât o sumă de principii organizatoare clericale, el ilustra o formulă organică nouă, o colaborare între elementul clerical și cel laic din Ardeal, în sensul conservării și dezvoltării identității educativ-culturale românești.
Noul sistem de organizare al bisericii ortodoxe române din Transilvania, oferea posibilitatea participării unui număr destul de mare de etnici români la derularea activității acesteia, începând cu parohiile și până la mitropolie. Congresele bisericești, precum și ședințele consistoriale, reprezentau ocazii pentru discutarea unor subiecte dintre cele mai diverse, care nu se rezumau doar la sfera clericală, ci- aveau în vedere politicul, economia sau inițiativele de ordin practic-cultural.
Potrivit rânduielilor stabilite de către Șaguna ( fixate în scris în Statutul Organic), în școlile confesionale ortodoxe se foloseau numai manuale scrise de către preoți sau profesori care erau în slujba bisericii, apărute în tipografia diecezană din Sibiu.
Toate manualele (dar mai ales – cele de citire și de istorie) făceau și educație românească, imprimând în sufletul elevilor ideea de solidaritate etnică, lingvistică și culturală a românilor de pretutindeni.
La moartea lui Șaguna (1873) existau numai în Arhiepiscopia Sibiului, peste 800 de școli primare confesionale, dintre care mai mult de jumătate fuseseră înființate de către Șaguna personal.
În anul 1870, el decisese ca în fiecare parohie, preoții și învățătorii să țină cursuri serale pentru țăranii analfabeți, în cadrul cărora să li se predea scrisul, cititul și aritmetica.
În ceea ce privește școlile secundare, mitropolitul Andrei Șaguna proiectase înființarea a 6 gimnazii superioare, 6 gimnazii inferioare (cu 4 clase) și a altor 6 școli reale, în diferite orașe ale Transilvaniei, toate cu limba de predare româna.
Nu a reușit însă, decât să înființeze (în anul 1851) un gimnaziu la Brașov și un gimnaziu inferior la Brad, în anul 1868. Dorea, totodată, să contribuie la formarea unui număr cât mai mare de meseriași români (în număr foarte redus pe atunci) și în acest sens, lansase un celebru îndemn poporenilor săi: “La meșteșuguri, turmă iubită!”.
Tot Andrei Șaguna se va afla la originea fondării (1861) Asociației pentru Literatura și Cultura poporului român (ASTRA). Crearea ASTREI a reprezentat un eveniment cultural și național cu adevărat excepțional, în viața românilor ardeleni.
Dincolo de diferențele de ordin confesional, românii din Transilvania aveau șansa de a se redefini, grație solidarității de ordin spiritual. Chiar și cei mai mari critici ai ASTREI nu au putut trece cu vederea marele impact avut de această societate, asupra conștiinței românilor ardeleni.
La prima sa adunare generală, el preconiza apariția unei publicații periodice pentru uzul poporului român din Transilvania, care să nu lipsească din nici o comună locuită de către români și la care să colaboreze juriști, medici, tehnicieni, pedagogi, economiști, cu intervenții cât mai aplicate, în sens practic, destinate marii mase a poporului.
Se urmărea ridicarea nivelului de cunoștințe al poporului român din Ardeal, care în acord cu progresele epocii, se dovedea interesat de cele mai diverse informații, iar nu în ultimul rând- de literatură și istorie în limba proprie.
Se dorea și adunarea unui material documentar bogat, destinat scrierii unei istorii a poporului român din această regiune și nu numai.
De numele lui Andrei Șaguna se leagă și apariția (1863) ziarului “Telegraful Român”, care a folosit grafia latină, ceea ce arăta că inițiatorul său, înțelesese care era adevăratul spirit al vremii. În coloanele “Telegrafului Român” au fost publicate de-a lungul timpului, o serie de texte valoroase, care au adus o contribuție notabilă, în special în domeniul istoriei bisericii. Pe lângă “Telegraful Român” trebuie amintite cele două gazete românești “Foaie pentru minte, inimă și literatură”, respectiv “Gazeta Transilvaniei”- care apăreau la Brașov.
Ulterior, presa bisericească a românilor ardeleni s-a dezvoltat progresiv, amintind în acest sens (pe lângă “Telegraful Român”), “Foaia Diecezană” (Caransebeș- 1886);„Foaie bisericească”-devenită ulterior “Unirea” (1887-1891)- la Blaj; “Revista Teologică” (1907-1947)- Sibiu; “Vatra școlară” (1907-1914)- Sibiu, etc.
Excelent tactician, Andrei Șaguna a avut mereu în vedere faptul că acțiunea sa amplă de reformare și de ridicare a statutului românilor ardeleni, nu trebuia să genereze nici un fel de formă de dezbinare între poporenii săi. Și-a dat seama că Biserica Ortodoxă trebuia reorganizată pe alte baze, în concordanță cu interesele credincioșilor care-o alcătuiau. Conștient de necesitatea cristalizării unui nucleu statornic de colaboratori și emuli (clerici sau mireni) mitropolitul a reușit să insufle în acest sens, un viu model de acțiune.

sursa informații: Cristian Sandache -pagină personală

https://www.facebook.com/profile.php?id=100010386792935&epa=SEARCH_BOX

sursa foto https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_%C8%98aguna#/media/File:MitropolitSaguna.jpg

Articole similare publicate de autor

Ana-Maria Bocai: Acum aş suna… Nu mai am unde.

Ana-Maria Bocai

Cristian Sandache: UN GENTLEMAN

Ana-Maria Bocai

5 minute de istorie cu profesorul Adrian Cioroianu

Ana-Maria Bocai

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.