Univers Cultural – Prima pagină
Ion Minulescu (6 ianuarie 1881-11 aprilie 1944)
Literatură

Cristian Sandache: UN CIUDAT CU MULT HAR

ION MINULESCU (6 ianuarie 1881, București- 11 aprilie 1944, București) a fost în copilărie legat de orașul Slatina, deși se născuse în București. Destinat mai târziu unei serioase cariere juridice (cu trimitere în acest sens la Paris), va descoperi în Orașul Luminilor, că tot ceea ce contează pentru el este arta și scrisul. Poezia îl va acapara, odată cu intensele lecturi din clasicii și modernii rimelor. Cunoașterea limbii franceze i-a facilitat revelații cerebralo-sufletești excepționale. Drumul spre inima cititorilor români a fost inițial anevoios, pentru că maniera de a scrie a lui Minulescu se deosebea de a multora dintre cei care contau atunci la bursa literară. Romanțele sale păreau stranii, lipsite de rigoare estetică, simple jocuri superficiale. Poetul a declarat mai târziu, că a fost acceptat spre publicare, doar după ce precizase că respectiva bucată literară ar fi fost traducerea unei poezii…egiptene. Snobismul acționa (după cum se vede) și în interbelicul românesc. Treptat, scriitorul s-a afirmat, critica admițând un înnoitor de limbaj, de certă influență simbolistă, dar care aducea în plus- un simț muzical special al cuvintelor. A scris și un roman (notabil prin capacitatea observațiilor malițios-realiste), dar și un ciclu de povestiri grotești (în care simțim vagi ecouri ale romanului gotic european), de care George Călinescu își va bate joc, considerându-le o colecție de coșmaruri textuale gratuite. Ion Minulescu era un iubitor al excentricității, combinată cu o doză de jovialitate mare și cu o sensibilitate pe măsură. Boem, iubitor de terase și de conversații interesante, părea un Mitică post-caragialian, căzut uneori în lungi tăceri interioare. Avea 33 de ani când s-a căsătorit cu o profesoară plină de sensibilitate, ea însăși dotată cu harul scrisului și al picturii. Claudia Millian avea 27 de ani și când îl cunoscuse pe Minulescu era o femeie măritată, soț fiindu-i un publicist. A decis să divorțeze în scurtă vreme, pentru a fi cu poetul romanțelor, pe care l-a iubit cu devoțiune, l-a înțeles și l-a ocrotit, considerându-l un fel de băiețel, care avea totuși nevoie de tandrețea și atenția unei partenere speciale. Mariajul a fost fericit, binecuvântat de nașterea unei fete. În ziua bombardamentului anglo-american asupra Bucureștilor (4 aprilie 1944), poetul era în Capitală, la locuința familiei, în vreme ce soția și fiica se refugiaseră la țară. Nimic nu l-a putut convinge pe Minulescu să plece, acesta declarând senin că totul va fi bine. Când Claudia Millian a revenit în București, pe strada unde locuiau, casa familiei era intactă, iar soțul o întîmpinase, cu un aer radios. În jur, cratere și resturi fumegânde, indicau dezastrul care se derulase. La doar o săptămână după cataclism (pe 11 aprilie 1944) Ion Minulescu s-a stins, în urma unui infarct. Se pare că în timpul bombardamentului, se ascunsese sub biroul de lucru din camera sa, construit din lemn masiv de nuc. Nu se întâmplase nimic, dar spaima pe care poetul o trăise fusese îngrozitoare. Bravase, însă inima i-a jucat festa finală. Un fel de bombă cu efect întârziat. Soția sa a murit în anul 1961.

sursa informații: Cristian Sandache -pagină personală

https://www.facebook.com/profile.php?id=100010386792935&epa=SEARCH_BOX

Articole similare publicate de autor

Ana-Maria Bocai : Sunt pustie

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai : Trebuie să ai suflet ca să îi vezi!

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai : Îngeri

Ana-Maria Bocai

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.