Univers Cultural – Prima pagină
Emil Gârleanu
Literatură

Cristian Sandache: MULT PREA TÂNĂR…

EMIL GÂRLEANU (5 ianuarie 1878, Iași- 2 iulie 1914, Câmpulung Muscel) era fiul unui ofițer de armată român și al unei grecoaice. A fost un copil neobișnuit de sensibil și introvertit, care se simțea cu adevărat în elementul său, doar atunci când se cufunda în lungi ore de lectură. Din momentul în care a învățat să citească , biblioteca a devenit spațiul său preferat, căruia i-a rămas credincios până la moarte. Despărțirea părinților, apoi decesul mamei, i-au accentuat înclinația naturală către solitudine și melancolie. Inițial părea că va urma o carieră militară, dar destinul a dorit altceva și Gârleanu s-a dedicat ulterior scrisului. Publicist, secretar de redacție la “Neamul Românesc” (ziarul de orientare naționalist-sămănătoristă al lui Nicolae Iorga), o vreme director al Teatrului din Craiova, căsătorit (tatăl unei fete), scriitorul s-a confruntat mai mereu cu o situație materială precară și cu o sănătate fragilă. Era un om bland, de o cinste ireproșabilă, naiv, total lipsit de simț practic, respectuos și marcat de ghinioane. Puținii amici l-au prețuit și au încercat mereu să-l ajute. Cel mai important susținător al său a fost Nicolae Iorga, care-i aprecia literatura. Despre scrisul lui Emil Gârleanu am putea spune doar că rămâne notabil azi, strict din perspectiva istoriei literare. E o literatură specific sămănătoristă, adică duioasă, molcomă, de un sentimentalism când stângaci, când monoton. Nu e nimic spectaculos în aceste texte cu parfum nostalgic, interesante doar printr-o anumită capacitate de a fixa prin flash-back-uri specifice- cadrilul amintirilor. Volumul dedicat universului viețuitoarelor (“Din lumea celor cari nu cuvântă”) este oarecum ingenios ca mic documentar imagistic, dar depășit totuși și el- prin prisma gustului copiilor de azi. Pesimist (dar cu măsură) scriitorul nu a avut ambiții literare mari și nici nu a îndrăznit să riște experimente estetice . Nici firea și nici structura sa nu erau compatibile cu asemenea demersuri. Un poet în proză? Se poate spune și așa. Nu știm cum ar fi evoluat literatura lui Gârleanu, dacă destinul i-ar fi oferit un răstimp biologic mai îndelungat. O afecțiune renală l-a ucis, la doar 36 de ani.

sursa informații: Cristian Sandache -pagină personală

https://www.facebook.com/profile.php?id=100010386792935&epa=SEARCH_BOX

Articole similare publicate de autor

Cristian Sandache: Nina Cassian – farmecul unei inteligențe debordante

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai : Eternitatea clipei mele

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai: Să zâmbim, Doamne!

Ana-Maria Bocai

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.