Sufletele rămân împreună atâta vreme cât au ceva de învățat unele de la altele. Nimeni nu este “stăpân” pe nimeni, și încercarea de a ține pe cineva legat, într-o anumită situație, este de fapt o încălcare gravă a principiului divin. Fiecare evoluează în felul sau, și atunci când sufletele nu se mai regăsesc în locul în care se află își caută libertatea de a merge mai departe.
Iubirea înseamnă Dumnezeu, viața înseamnă evoluție.
Creștem, ne înălțăm pentru noi și pentru Dumnezeu.
Fiecare gând rău, fiecare dorință egoistă creează energii nefavorabile dezvoltării spirituale.
Omul este energie, și primește și dăruiește energie.
Ura, invidia, egoismul transformă lumina în întuneric.
Cei care generează astfel de câmpuri, au impresia că sunt puternici, însă ajung – de fapt- să se autodistrugă. Sufletul nu mai merge către divin, rămâne prins de teluric , tocmai prin aceste energii.
Părintele Nicolae Steinhardt spunea:” Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți , smeriți cu inima, dar nu tâmpiți”.
Să fim buni , zic și eu, și să ne ajutăm pentru a crește frumos împreună.
