Uneori e prea mult
şi clipa se sparge
nemiloasă în două,
Uneori din prea mult
te topeşti în lutul
timpului care
se cerne prin noi,
Uneori din prea mult
imi agăţ la urechi
cercei de umbre
trecute prin sita vremii,
Uneori din prea mult
flori de gheaţă atârnă
greoi de marginea inimii,
Uneori din prea mult
se şterge dragostea,
Uneori din prea mult
se naşte ura şi teama,
Uneori din prea mult
învăţăm să preţuim,
să dăruim puţinul.
