Uneori e prea mult
şi clipa se sparge
nemiloasă în două,
Uneori din prea mult
te topeşti în lutul
timpului care
se cerne prin noi,
Uneori din prea mult
imi agăţ la urechi
cercei de umbre
trecute prin sita vremii,
Uneori din prea mult
flori de gheaţă atârnă
greoi de marginea inimii,
Uneori din prea mult
se şterge dragostea,
Uneori din prea mult
se naşte ura şi teama,
Uneori din prea mult
învăţăm să preţuim,
să dăruim puţinul.

Ana-Maria Bocai
Sunt jurist, publicist și poet, dar cea mai importantă pentru mine este natura umană, acel motor al frumosului pe care îl caut în artă și oameni. Întrebări, cu siguranță, avem toți, răspunsurile încercăm să le găsim împreună. Nimic nu este mic sau neimportant atunci când dorința de a cunoaște este mare. Aici sau oriunde, pe acest pământ, va exista mereu o "voce", ce va însemna o epocă.