Cad frunze rostogolindu-se
Pe sufletul meu,
Cântec de toamnă
Abia şoptit şi nostalgic îngână numele tău,
Fără regrete şi durere
Spune o poveste despre noi,
Cum puteam să fim.
Pleoapele tale se închid visând
În dansul frenetic al frunzelor,
Flori de iubire pierdute,
Parcă şi copacii se ţin de mână doi câte doi.
Noi nu ne iubim,
Sufletele noastre se iubesc.
