Prea multă suferință ne apasă
Nimic din ce e Sfânt nu ne atinge,
Sunt ochi în lacrimi, suflete în ceață
Pământul, Doamne, e acum doar sânge.
Strigăm zadarnic, nimeni nu aude
Că rău-i rău și-acum e tot mai mare,
Nici brazda noastră nu mai crește grâne
Iubirea unde-și caută alinare…
În viața noastră Tu nu-ți găsești locul
Suntem pierduți, corupți de bani si-avere,
Când pace vrem, să creștem în iubire
Dar nu e loc decât pentru putere.
Ne sfâșiem precum haita flămândă
O lacrimă se-ascunde printre gânduri,
Te caut, vreau să știu dacă ești bine
Te exilasem, Doamne, printre rânduri.
Ana-Maria Bocai
vol. Descântec de iubire

Ana-Maria Bocai
Sunt jurist, publicist și poet, dar cea mai importantă pentru mine este natura umană, acel motor al frumosului pe care îl caut în artă și oameni. Întrebări, cu siguranță, avem toți, răspunsurile încercăm să le găsim împreună. Nimic nu este mic sau neimportant atunci când dorința de a cunoaște este mare. Aici sau oriunde, pe acest pământ, va exista mereu o "voce", ce va însemna o epocă.