Univers Cultural – Prima pagină
Literatură

Ana-Maria Bocai : Sunt pustie

Căutăm suflet şi găsim doar măşti
Obosim şi dorim să ne odihnim în braţele prieteniei
Ne trezim cu întrebarea : oare mai există iubire?
Răspunsul unde este?
Cine ni-l dă?
Uneori nu mai cred că mai există iubire
Sunt pustie,
Mă aştern ca deşertul la picioarele tale şi
Aştept ca din ochii tăi să picure stropi de ploaie în suflet de foc.
Jarul mă arde
Tăcere se aşterne peste infinitul deschis în faţa mea
Nimic nu aminteşte de viaţă,
Pustiu şi atât
Nici măcar suflul pământului nu se mai aude,
Ţipătul meu de dor sfâşie universul şi se pierde.
Spune-mi măcar unde te pot găsi,
Am sa plec în căutarea ta
Nimic nu poate să îmi stea în cale.
Am să adun mii de fire de nisip
Să îmi croiesc din ele corabie,
Lumina lunii îmi va fi călăuză spre inima ta
Iar stele imi vor fi tovarăşi de drum.
Aştept doar lacrimile tale.

Articole similare publicate de autor

Ana-Maria Bocai : Lacrimi mute

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai : De dor

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai : Zâmbește!

Ana-Maria Bocai

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.