Univers Cultural – Prima pagină
Literatură

Ana-Maria Bocai : Spiritul toamnei

Miroase a toamnă târzie, miros greu de frunze putrezind, pătrunde dulce- acrișor până în inimă.

Sunt seri împietrite, cu melancolii care nu amintesc de nimic, nici de vara ce a trăit și nici de iarna, în care inima naturii îngheață . Veșnicie strivind timpul într-o încrâncenare mută. Nu e nici voioșia verii, dar nici strania privire a iernii.

Trăim!.. par să strige de pe coline momâile care au rămas dezbrăcate în adierea vântului. Suntem aici pentru veșnicie și lumina cade acum tot mai palidă, alungind contururi ce urcă până la cer. Aici se termină și începe lumea.Acum începe și se termină infinitul.
Se deschid uşi către camere primitoare. Obraji înveseliți de caldură și mâini tot mai imprecise caută în amintiri toamna de altădată.
O mână de nuci – amintind de așteptarea bunicii-, o gutuie, a cărei mireasmă te îmbie la visare, un dovleac așteptând vesel pe masă doritorii… şi focul ce își împrăștie în mii de scântei sufletul.
Afară liniștea aduce cu ea întunericul și povestea de noapte bună a celor mai mici.
Cu ochii privind către nicăieri, geamul este acum o poartă către altă lume… un basm…o ciută aleargă speriată…un suflet.

Articole similare publicate de autor

Virgil Carianopol : Cum e mai bine?

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai : Renaştere

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai: În Noaptea Sfântă

Ana-Maria Bocai

un comentariu

Nelu Manolescu 21 noiembrie 2018 at 17:27

Frumoase gânduri! Mulțumim!

Răspuns

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.