Univers Cultural – Prima pagină
Literatură

Ana-Maria Bocai : Șoapte (2)

Iubirea ta e aidoma unui diamant,

Ascuns adânc într-un munte,

Unde razele soarelui nu au pătruns niciodată,

O frumusețe care nu cunoaște frumusețea,

Un orb căruia lumina zilei nu îi este cunoscută

Decât din amintirile păstrate din vechime.

Te rog !

Lasă-mă să mă odihnesc!

Mă simt că un prizonier, care este mereu torturat pentru a spune adevărul: închid ochii să mă odihnesc și atunci mă trezești, și mereu și mereu.

Te resping și totul se întoarce mai intens, tot mai intens împotriva mea că un boomerang trimis către o țintă precisă.

Lasă … vorbim mai târziu sau vorbim altă dată…când ??? Altă…

Și nu vorbim decât aievea, tăcerea ta are poezia ei acum, am început să îi descifrez liniștea, să găsesc înțeles acolo unde nu e nimic de înțeles.

O lume întreagă creată de tăcerea ta și de puterea mea de a-ți citi sufletul. Acum simt că am un rost, acela de a-ți descifra sufletul și de a te recunoaște așa cum nu te cunoști nici măcar tu.

Nici tu nu cunoști ce se ascunde în trupul tău, care se târăște greu sub povara încercărilor, dar care înflorește în fiecare zi poezie iubirii.

Îți este frică de mine, de iubire, de absolut.

Frumusețea iubirii te sperie și în același timp te exaltă !

Frica de sfârșit te alungă din calea iubirii, vrei să trăiești singur ceea ce eu îți dau … și dacă nu mai pot sau nu mai vreau?

Așa este … ai dreptate … voi găsi în tine resursele poveștii noastre până la infinit.

Doamne, cum îți aud gândurile, cum îți aud respirația și mâna blândă mângâindu-mi față așa precum un tată își alintă fiica ce tocmai i-a spus că este prima ei iubire.

Mă las mereu și mereu alintată. Uneori îmi închipui că suntem doi copii, fără știință prea multă, ce caută în joacă unul la celălalt prietenie și înțelegere. Dar tu te revolți, fugi de mine supărat pentru că încă o dată am văzut ce nu voiai să îmi arăți, te ascunzi într-un labirint la capătul căruia mă aștepți să fim dor noi.

Aș da orice să termin acest joc, dar știu că tu nu vrei, îți este teamă de orice ar putea să strice frumusețea acestui du-te vino.

Să îmi amintesc prima îmbrățișare sau prima privire???


Articole similare publicate de autor

Ana-Maria Bocai: Să zâmbim, Doamne!

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai : Am învățat

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai : Trebuie să ai suflet ca să îi vezi!

Ana-Maria Bocai

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.