Azi am fost în parc, singură.
Am vrut să simt cum se topește toamna în mine,
Să simt în mângâierea frunzelor jocul lor,
Să aud glasul strivit sub pașii noștri,
Să te țin de mână în amintirea mea,
Să-ți cuprind cu sufletul chipul,
Ce mi-a crescut aripi de lumină.
Să te am lângă mine,
Să plâng frumusețea ta ,
Neștiută de nimeni.
fotografii : Ana-Maria Bocai
