O să vezi, o să fie bine
Când întreb eu?… doar tăcere
Şoapte căzute pe podea
Gânduri adunate din alte vremi
Imaginea ta a rămas agăţă într-un tablou
Ce se întâmplă cu mine,cu tine?
Azi am găsit în sertar o poză în care zâmbeai
Zâmbetul tău spunea acelaşi nume
Ehhh…e mult de atunci
Chiar şi ochii strigau
Trăiam unul prin celălalt,ducând aceeaşi cruce
Eu nu puteam să îti spun pe nume
Numele tău rămânea mereu prins în suflet şi nu voia să iasă de acolo
Era suficient să spui tu numele meu, era întregul nostru
Căzuţi pe o margine de lume
Doar mâinile noastre se mai caută, cer ajutor
Şi aşa vor rămâne mereu: doua mâini căutându-se în infinit.
Şi totuşi, ce se întâmplă cu tine, ce se întâmplă cu mine?

Ana-Maria Bocai
Sunt jurist, publicist și poet, dar cea mai importantă pentru mine este natura umană, acel motor al frumosului pe care îl caut în artă și oameni. Întrebări, cu siguranță, avem toți, răspunsurile încercăm să le găsim împreună. Nimic nu este mic sau neimportant atunci când dorința de a cunoaște este mare. Aici sau oriunde, pe acest pământ, va exista mereu o "voce", ce va însemna o epocă.