Victor Hugo spunea : “scriind pana își aduce aminte că a fost cândva aripă și că a putut zbura”.
Eu văd o pasăre și o aripă, o pană ce rămâne mărturie a unui zbor și dorința de a se regăsi acolo unde libertatea te apropie de absolut. Energia vie, vibrația universului fără stăvilarele puse în calea ei de cine știe ce meschinărie dictată de condiția umană.
Fiecare pană are “muzica” ei și cine o ascultă găsește în ea legătura cu ceea ce a fost cândva picătura de soare și de gânduri, pe înțelesul și trăirea fiecăruia.
Și ce frumoasă e metafora închipută de Hugo… o pană sau un înger și un suflet care visează că poate zbura din nou.

Ana-Maria Bocai
Sunt jurist, publicist și poet, dar cea mai importantă pentru mine este natura umană, acel motor al frumosului pe care îl caut în artă și oameni. Întrebări, cu siguranță, avem toți, răspunsurile încercăm să le găsim împreună. Nimic nu este mic sau neimportant atunci când dorința de a cunoaște este mare. Aici sau oriunde, pe acest pământ, va exista mereu o "voce", ce va însemna o epocă.