Mă gândesc la cei care sunt sănătoși și își bat joc de darul primit de la Dumnezeu, prin acțiunile lor, în fiecare clipă.
Mă gândesc la cei care și-au transformat sufletul în bazar, infectându-l cu toate “binefacerile ” lumii moderne.
Mă gândesc la pruncii -indiferent de vârstă- care își duc zilele în spitale ori luptând pentru o viață mai bună.
Mă gândesc la cei care nu numai că mi-au întors spatele, dar au și încercat să mă strivească, pentru că, nu-i așa ? …sunt puternică.
Mă gândesc la Dumnezeu, pentru că astăzi sunt mult mai bine decât ieri.
Mă gândesc la cei pentru care relația de cuplu nu mai este sfântă, în Dumnezeu; este de ” iubi”, parcă am vorbi despre o mâță, nu despre ceva sfânt.
Și mă mai gândesc la cei puțini, pentru care Dumnezeu mai ține pământul. Și la cei și mai puțini care se nevoiesc în pustie, care se roagă pentru noi și care cu rugăciunile lor ne spală păcatele cele mari.
