Univers Cultural – Prima pagină
Istorii și tradiții

Ana-Maria Bocai : Gând de iarnă în Parcul “Constantin Poroineanu”

Toamnă târzie

Iarna îmbrăţişează toamna într-un dans frenetic,

Fulgi de nea acoperă frunzele obosite,

Este o uniune între viaţă şi moarte…

Cântecul zăpezii plânge pomii răvăşiţi de durere.

Căldura, micilor picături de apă,

Devenite acum steluţe argintii,

Însufleţeşte copacii îmbătrâniţi de vreme.

Toamna se predă iernii

Natura acceptă sfârşitul şi începutul

Viaţa se zbate în iarnă,

Poveste ce tocmai a început să fie scrisă.

Dragoste fără margini se topeşte în albul zăpezii,

Resemnată în tinereţea noului anotimp

Clipe de amintiri îmi umplu sufletul de bucurie.

Azi am aflat că iarna mă iubeşte şi pe mine,

E prima iubire din viaţa mea

M-a îmbrăţişat cu drag

Şi-a lăsat să coboare pe buzele mele o stea de zapadă.

Vol. Eu cred că mai există iubire

 


Articole similare publicate de autor

Ana-Maria Bocai: În Noaptea Sfântă

Ana-Maria Bocai

Cristian Sandache: PENTRU PROSPERITATEA ARDEALULUI…

Ana-Maria Bocai

Şerban Cionoff : Am murit și am înviat!

Ana-Maria Bocai

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.