Din fâșii de noapte împletesc cunună,
Stelele se-adună, cântec îngeresc,
Sus pe boltă luna trece ca o zână,
În vise se-ascund ochii ce iubesc.
Trena-i de prințesă pare o cometă,
Zâmbetul șăgalnic, mândru curcubeu,
Se întoarce în timp căutând istorii
Din trecutul sfânt dat de Dumnzeu.
Pare bucuroasă, pare supărată
Și din nori își țese pat pentru dormit,
Povești se citesc, toate-s iluzorii,
Pe o pernă adoarme gândul obosit.
Soarele se-înclină și-n apus coboară,
Universul pare acum rece, de granit,
Cerul se deschide și astrul răsare,
Ne veghează blând somnul liniștit.
Ziua se petrece peste anotimpuri
Și se prinde-n hora anilor ce vin,
Peste deal un bucium cu dor ne vorbește
Este doar lumescul crâmpei de divin.
Copyright © Universcultural.ro All rights reserved
