Să defineşti poezia e ca şi cum ai încerca să defineşti omul,este un egal inconfundabil între cele două existenţe.
Cineva îmi spunea odată că fiecare om are muzica lui,eu cred că poezia este de fapt muzica fiinţei, doar prin ea se materializează în cuvinte adâncurile sufletului, care de altfel sunt de nepătruns.
Şi doar vorbind de suflet gândul îmi zboară fără ezitare la dragoste, se creează o legătură strânsă între suflet şi iubire prin cuvântul scris al poeziei.
Cine transformă piatra în lacrimă, cine dă aripi de zbor celui fără aripi,ce sentiment înnobilează mai mult viaţa?… cu siguranţă doar iubirea.Transformată în vers ea devine picuri de rouă cu care se adapă inimile însetate.
Condiţie sine qua non a evoluţiei,viaţa în continuă transformare nu va înceta să vibreze în acelaşi mod în muzica poeziei şi a dragostei, atingând astfel eternitatea.
