O inimă de copil prinsă într-un trup de animal.
Cu inocență pășește printre oameni,
În ochii lui scânteind iubire și lumină
Se vede o altă lume.
Cei care îl privesc deslușesc un alt tărâm,
Unul în care basmul se țese în neprihănire,
Pentru că acolo crește sufletul unui neam,
Și merge către nemurire.
Tristă poveste!
Îmi amintește de Labiș și de a sa căprioară…
La mort de la biche!
Strigă codrul
Sau râul îi șoptește numele,
Ei se cunosc …
Cândva i-au fost tovarăși.
sursa foto : Romsilva -Parcul Natural Apuseni
