Univers Cultural – Prima pagină
Istorii și tradiții

Ana-Maria Bocai: Acum aş suna… Nu mai am unde.

Cândva, demult, am primit un dar, cineva mi-a spus ca pot suna oricând dacă am nevoie vreodată să îmi liniștesc sufletul cu o vorbă bună. Am avut nevoie, dar nu am sunat. Îmi era de ajuns să știu că undeva, acolo, un suflet poartă un strop de lumină și pentru mine.
A trecut timpul și la rândul meu am dăruit cuiva același cadou, cu speranța că voi primi și eu la rândul meu aceeași lumină. Acum mă întreb , deși e prea târziu, dacă acel “sună -mă când ai nevoie” nu a însemnat cumva : vreau și eu să primesc, un strop de lumină. Îmi e necesar.
Suntem prea triști, singuri și goi. Uităm să zâmbim, să privim cerul și ochi de copii. Sufletul se topește în așteptarea unui cuvânt , a simplului gest de alint, a firescului “mi-a fost dor”.
Ne macină orgolii, frica ne gonește în noi. Suntem din ce în ce mai puțin și așteptăm mereu să sune altcineva.
Acum aş suna…Nu mai am unde.

Articole similare publicate de autor

Şerban Cionoff : Chimia, ştiinţă politică

Ana-Maria Bocai

Cristian Sandache: PENTRU PROSPERITATEA ARDEALULUI…

Ana-Maria Bocai

Adrian Cioroianu : Povestea centenară a graniței dintre România și Ungaria

Ana-Maria Bocai

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.