Univers Cultural – Prima pagină
Istorii și tradiții

Alexandru Vlahuță : Amintiri despre Eminescu

    Sunt zece ani de când am fost pentru întâia oară la Eminescu acasă. El stă pe atunci în podu Mogoșoaii, deasupra unei tapițerii, într’o odaie largă în care avea un pat simplu , trei scaune de lemn o masă mare de brad, cărți ticsite pe nouă poliță de lemn de vr’o patru metri, o mășină de cafea pe sobă, un lighean de pământ într’un colț,s’un cufăr vechiu; pe pereți nici o cadră . Poetul era singur, într’un surtuc lung peste cămașă de noapte. Prietenul care m’a condus îl cunoștea din copilărie, își ziceau tu. Am stat aproape o ora, în care eu n’am vorbit nimic. I-am ascultat pe ei discutând asupra unui nou mod de a masura iuțeala apelor. Sficios, ma uităm la Eminescu, și mi se părea un zeu tânăr,frumos și blând , cu părul lui negru și undulat, de sub care se dezvalia o frunte mare, palid la față, cu ochii adormiți, osteniți de gânduri, mustață tunsă puțin, gură mică și’n toate ale lui o expresie de o nespusă bunătate și melancolie. Avea un glas profund, muzical, umbrit într’o surdină dulce misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară, fluid de vieață și de emoțiune, care uneori te înfioară că niște acorduri curioase, neașteptate. Din ziua aceia am căutat să mă împrietenesc cu el.

Mihai Eminescu

 

sursa foto ro.wikipedia.org

Articole similare publicate de autor

Cristian Sandache : UN MARE LIDER AL ROMÂNILOR ARDELENI

Ana-Maria Bocai

Șerban Cionoff : Radu Şerban, un prieten drag şi vorbele sale neuitate

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai : Astăzi este despre tine, Ciprian Porumbescu

Ana-Maria Bocai

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.