Univers Cultural – Prima pagină
Literatură

Ana-Maria Bocai : Lacrimi mute

Nu mai sunt puternică.
Poate că nu am fost niciodată.
Astăzi, mi-am privit mai atent chipul.
Cineva și-a tatuat suferința pe trup, cu cerneală.
Eu am tatuat-o în suflet, neștiută de nimeni.
Până acum câteva zile…

Cineva a văzut, eu așa cred…
O femeie frumoasă, deși trecută de o vârstă.
Sărut-mâna, copilă!
Am tresărit.
Ție, îți spun! … și a repetat:
Sărut-mâna, copilă!
Am plecat repede. A mai spus ceva, rămasă în urma mea.
Se vede!
Acesta a fost primul gând…

Doar cei cărora le îngăduie Dumnezeu, văd dincolo de noi.

Articole similare publicate de autor

Ana-Maria Bocai: Gânduri pentru tine

Ana-Maria Bocai

Ana-Maria Bocai : Superficialitate

Ana-Maria Bocai

Nichita Stănescu: Mâncătorul de libelule

Ana-Maria Bocai

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.